STRAINATATEA
Strainatatea e un pustiu,
Unde mi-e casa nici nu mai stiu,
Strain sant aici, in Romania strain,

Strainatatea… dor si pelin.
Chiar de-i painea mai buna si-i mai cald si mult soare,
Fericirea, din pacate, nu e mai mare,
Ba din contra, tristetea nu ne mai lasa,
Dorul inima-n piept ne-o tot apasa.
Trecem prin ani ca printre spini,
Copiii ni-i crestem printre straini,
Romaneste vorbesc un pic cam stalcit,
De Eminescu sau Creanga n-au auzit.
Printre straini strangem din dinti
Sa-i facem mandri pe-ai nostri parinti.
Anii se duc… vise desarte…
Parintii ne mor… in singuratate.
Viorel Boldis